Profil de artist

Al Cook

 


 Al Cook s-a născut sub numele de Alois Kurt Koch la data de 27 Februarie 1945 în localitatea Bad Ischl, Austria, îns­ă întreaga viaţă şi-a petrecut-o la Viena. Muzica nu a fost importantă pentru el până când a venit in contact cu Rock and Roll-ul în 25 Iulie 1960 când a urmarit o pelicula veche din 1957 cu Elvis intitulată “Loving You” (Iubindu-te), fapt care i-a schimbat atitudinea faţă de muzica si viaţă pentru totdeauna. Al Cook a încercat din răsputeri să scape de existenţa banală ca şi muncitor într-o fabrică. De pe atunci şi-a dorit să trăiască o viaţă liberă de artist, însă i-au luat 13 ani de răbdare să reuşească prin muzică.

 În octombrie 1963, Al Cook şi-a cumpărat o ”campfire-box” ieftină, după cum îi place să-şi numească prima chitară şi şi-a lansat primul cântec exact un an mai târziu, pe 17 octombrie 1964 la un spectacol de varietăţi ale amatorilor. 
 Însă era Rock and Roll-ului murise în ochii lui Al Cook la sfârşitul anilor 50, odata cu rămaşiţele “favoriţilor” lui Elvis. Apariţja lui Al Cook s-a dovedit a fi un eşec dezastruos, deoarece formaţia Beatles au pus capăt Rock and Roll-ului, astfel muzica şi stilul de viaţă al anilor 50 nu mai era la modă. Al Cook a refuzat să se înroleze într-o trupă şi a decis să renunţe la lumea divertismentului popular în căutarea a ceea ce i se potriveste cel mai bine propriei personalităţi. În mod accidental, a venit în contact cu forme clasice ale folk-ului afro-american, gen pe care majoritatea îl cunosc sub numele de “The Blues”. De atunci, Al Cook şi-a dedicate viaţa blues-ului şi a încercat să-şi menţină cariera ca artist intransigent, care încă ră­mâne devotat aceluiaşi stil. Nici schimbările gustului public, nici ofertele financiare nu au reuşit să-l împingă în afara drumului ales sau să colaboreze cu “comercialismul”.


După câţiva ani de apariţii nerăsplătite, explozia de folk a erei Woodstock le-a oferit cântăreţilor de blues o serie de oportunităţi. În noiembrie 1970, Al Cook a început să îşi înregistreze munca şi astfel a lansat prima producţie de blues pur numită “Working Man Blues”. Al părea încă a fi o clonă a lui Elvis, încercând să cânte black country-blues, însă a atras atenţia mass-mediei. Într-un an reputaţia lui Al Cook ca şi excelent şi carismatic cântăreţ de blues devenea predominantă. Nimeni nu mai văzuse un cântareţ de blues care nu era negru, nici american şi nici nu pusese niciodată piciorul pe pământul american. I-au luat 5 ani de antrenament să înlăture accentul vienez şi să înţeleagă dublul înţeles al vechilor cuvinte afro-americane. Pe când alţi artisti de blues albi preferau bluesul britanic mai uşor de ascultat, sau ritmurile Muddy Waters ale anilor 50, Al Cook s-a întors la moda anilor 20 - 30. Idolii săi erau cântăreţi ca şi Blind Lemon Jefferson, Charley Patton, cei mai obscurie cântăreţi din istoria bluesului. Country blues-ul este o muzică de o frumuseţe sălbatică şi de o varietate colorată, deoarece fiecare artist a avut propriul său stil.


 Al Cook a lansat încă câteva albume, care au fost scoase pe piaţă mai mult sau mai puţin consecutiv, însă cel mai valoros este unul de colecţie, cu titlul “Slide Guitar Foolin’ “, cu o copertă ieftină, intenţionat realizată fără poza pe ea. Unii colecţionari au crezut că această placă(de gramofon) era o redescoperire a unui împătimit al vremurilor de demult.
La sfârşitul anilor `70, popularitatea muzicii non-comerciale a decăzut rapid. Saturday Night Fever era în creştere rapidă şi muzica disco şi stilul de viaţă ”cool”a devenit popular. Blues-ul şi ceea ce e legat de blues au devenit demodat şi au dispărut în obscuritate. Al Cook a trecut prin momente grele şi s-a aflat la ananghie deseori. Anul 1983 a marcat o renaştere rapidă a muzicii Rockabilly şi stilul anilor 50 s-a reîntors pentru o scurtă perioadă. Televiziunea şi staţiile radio au promovat tinerele talente Rockabilly şi Al Cook s-a gândit că poate face nişte bani fără să facă compromisuri artistice. O înregistrare extinsă a fost realizată şi vândută doar la concerte. Din nou, Al Cook i-a influenţat pe tinerii muzicieni să devină interpreţi dedicaţi muzicii Rockabilly (primii au fost The Salty Dogs). Însă totul s-a transformat într-un Retro-Pop simplificat şi fanii au devenit din ce în ce mai mult infestaţi de “rebeli” şi de către activiştii de dreapta. Al Cook a obosit şi a fost dezgustat de asemenea fani şi a revenit la black blues, practic peste noapte.


În 1989 Al Cook a sărbătorit 25 de ani pe scenă şi presa l-a încoronat ca fiind Regele Alb al Blues-ului. Acest titlu este acum folosit ca slogan reprezentativ uneori provocator. Un dublu album, numit "Twenty Five Blues Years" a fost lansat şi întreaga scena era plina de legende ale blues-ului şi numele lui Al Cook a devenit un nume foarte comun în Austria.
 După o perioada mai lungă de absenţă, Al Cook a revenit sub la Wolf-Records, eticheta blues-ului pur, care a astfel câştigat 3 premii W.C. Handy. Al Cook a lansat patru albume sub eticheta Wolf Records, întinzându-se de la blues-shoutings arhaice la sunete complexe ca Boogie si R`n`B care sunt în totalitate compuse de către artist. Acum Al beficiază de libertate artistică totală şi îşi produce propriile albume, folosindu-se de echipamentul studioului propriu. Uneori colaborează cu unii dintre cei mai buni muzicieni de blues, unii dintre ei lansati de perfomanţele sale legendare pe când erau tineri.


 Al Cook are acum 62 de ani, o experienţă de peste 40 de ani pe scenă, şi e încă în plină forţă şi vitalitate. El speră să menţină lucrurile în mişcare şi să ajute cât mai mulţi tineri să descopere frumuseţea nemuritoare a blues-ului.

 

Carmen Tarcea