Recomandarile Amphion

Note de bluestival

 

Blues velvet. Mangaiere si caldura. Tehnica sa desavarsita nu vrea sa demonstreze nimic. E singur pe lume cu chitara sa, netulburat. Aplauzele furtunoase il trezesc si ii infloresc pe chip un zambet alb. Mare pacat ca festivalul nu s-a incheiat asa... Corey Harris exprima esenta unei trairi la care oamenii albi aspira fascinati de cand s-a inventat blues-ul, traire care nu e tristete, nu e amaraciune, nu e naduf, nu e resemnare filosofica, nu e deznadejde... e blues!

 

 

 

Ca i se zice Jimi Hendrix al muzicutei, ca a cantat "Miss you" cu Stones, ca are un Grammy, ca e extrem de tehnic, dar cam rece... Dincolo de toate, Sugar Blue trebuie ascultat, vazut, si - pe cat se poate - asimiliat. Prezenta lui in SBF a spalat multe pacate organizatorilor.

 

 

 

 

Someday Baby au fost revelatia festivalului! Proaspeti, dezinvolti, creativi, au cantat cu o pofta molipsitoare la public, relansand ceea ce cu o zi inainte parea a fi "Sighisoara Rock Festival". Budapestanii ne-au aratat ca si in ungureste verbul "to play" inseamna atat a canta, cat si a te juca. Ambele le-au iesit teribil de bine! Blueeees, maaaan!

 

 

 

Energia atomica a lui Tatrai Tibor si colegilor sai de trupa aproape ca a spart boxele si asa necajite ale festivalului, descumpanindu-l pe tehnicianul de sunet si el destul de necajit. Din nefericire pentru platitorii de bilet piparat la blues, ungurii s-au afisat cu coveruri dizarmonice si balbaite. Rock`n`roll, rock si o tentativa de blues numai bun de vandut in cluburi fara pretentii. Vina nu e a lor, ci a celor care i-au invitat.

 

 

Stelutze rosii:
- prezenta in festival a lui Sugar Blue si Corey Harris
- publicul numeros si in mare parte avizat; iubitorii de blues veniti din toate colturile tarii

Stelutze negre:
- decizia organizatorilor de a inchide festivalul cu Debbie Davies, in loc de Corey Harris
- luminile mauve, vernille, oranje, bleu ciel si alte culori binevoitoare, care s-au zbatut pe scena ca manecile de vant in furtuna, fara nici o legatura cu trairea sau intentiile artistului
- sonorizarea semi-profesionista, devenita insuficienta pentru talia festivalului

 

 

Eticheta de "comercial" nu e neaparat peiorativa, atata vreme cat produsul oferit este bun si dorit. Debbie Davies vinde blues ca divertisment de buna calitate. Muzica ei intentioneaza sa placa si reuseste, caci stapaneste impecabil chitara si isi exploateaza bine vocea, are o bogata experienta de scena, farmec personal si priza la public.

 

 

 

Singura trupa din Romania a festivalului, Survolaj a sunat inchegat si armonios, trecand cu bine peste situatia ingrata de trupa-rock-care-deschide-festivalul-de-blues. Chiar daca au fost invitati in ultimul moment, timisorenii au venit pregatiti pentru intalnirea cu un public avid de blues, dovedind ca nu s-au instrainat de radacinile repertoriului lor obisnuit. Remarcabila prelucrarea dupa "Cine iubeste si lasa", ocazie in plus pentru Daniel-Silvian Petre sa ne uimeasca cu vocea proaspata, curata, pe muuulte octave (gripa chinuitoare offstage se evapora onstage cand e vorba de profesionisti!).